Este un spectacol despre acceptarea istoriei, o istorie pe care mulți vor s-o șteargă cu radiera, de parca nu ar fi existat. Momentul în care acceptăm ceea ce a fost și cine suntem, este momentul în care începe vindecarea noastră. Spectacolul descrie existența unor oameni nenorociți care au trăit în perioada sovietică – sistem care ne-a subjugat, limitându-ne orizonturile și convingându-ne că ne-a dăruit „raiul pe pământ”.
E un spectacol despre victimele unui regim totalitar, traumatizate de război, regim care a spălat creierul uman, dar nu și rădăcinile acestuia.
A accepta trecutul nu înseamnă a-l schimba sau a uita de el. Mai degrabă, este vorba despre conștientizarea dezastrelor provocate de anumite ideologii și despre faptul că din fiecare epocă prin care a trecut umanitatea, noi, cei de astăzi, trebuie să învățăm anumite lecții, care ne vor ajuta să trăim liber în prezent.