Regia: Iurie Suveică

Scenografia: Adrian Suruceanu

Distribuția:

Căpitanul     Victor Triboi

Profesorul     Ion Prisacara

Comandorul   Ion Jitari

Doamna      Vitalia Grigoriu

Sinopsis

Piesa ”A patra dimensiune” are la bază textul dramaturgului italian Lugi Lunari – ”Tre sull’altalena” scris în 1989. Este o istorie uimitoare, povestită într-un limbaj simplu și mustind de umor, despre omul aflat la granița dintre viață și moarte, despre fricile care ne macină pe fiecare, despre speranțe și micile păcate ale fiecăruia dintre noi, despre neîncredere și incertitudine. Este un spectacol care îl pregătește pe spectator să fie gata pentru orice deznodământ și să-și schimbe radical percepția despre viață după urmărirea acestui spectacol.

Perceput ca o comedie, textul este de fapt o satiră a cărei vizionare îți lasă un gust amar. Scris într-un stil savuros, palpitant, ”zgomotos” – specific dramaturgilor italieni, subiectul (deși analizat din toate perspectivele, care se lasă cu explicații amănunțite și multe discuții) reușește să țină viu interesul și atenția publicului.

Există Dumnezeu? Există viață după moarte? Cum știi că ai murit? Ce ne așteaptă după ce trecem pragul? E o farsă oare? – aceste și alte întrebări îți stăruie în minte pe parcursul întregului spectacol.

Pe scurt, povestea acestui spectacol este următoarea: trei personaje din medii și cu ocupații absolut diferite se grăbesc să-și rezolve niște chestiuni personale și aparent banale, dar, de fiecare dată nimeresc în aceeași încăpere care, în mod paradoxal, se află la trei adrese diferite, niciuna dintre ele, de fapt, nefiind corectă. O fi o clădire cu trei scări diferite, aflată la răscruce, având trei adrese? Sau, poate, o anticameră, un purgatoriu între rai și iad în care nimeresc personajele, care la început nici nu bănuiesc ce li s-a întâmplat?