Flori de mină

Textul reprezintă o descifrare a realității cu care ne confruntăm, o realitate în care luminiţa de la capătul tunelului refuză să se arate.

În pofida frustrărilor și a destinelor nenorocite pe care le prezintă dramaturgul, ”Flori de mină” nu este un spectacol sumbru, iar acest lucru se datorează textului care poartă amprenta unui umor specific, un umor amar, şocant, pe alocuri, chiar, poetic. E un umor plasat la limita dintre normalitate şi nebunie, ca și viața protagoniștilor de altfel.

Limbajul de care face uz dramaturgul este de o virulenţă eliberatoare, e un limbaj autentic, familiar, pe care îl auzim prin barurile și crâşmele din sate, în transport sau prin piețe.